DILUȚIE DE CUARȚ C/D 5 - C/D 12

Cuarțul, cunoscut și sub denumirea de dioxid de siliciu, este un mineral răspândit care se găsește în multe roci și soluri. Este o componentă importantă a scoarței terestre și se formează în diverse medii geologice, atât în roci magmatice, cât și în roci sedimentare.

Din punct de vedere istoric, cuarțul este apreciat de secole în diferite culturi. În multe tradiții i se atribuie o semnificație energetică și vindecătoare deosebită. Cuarțul se prezintă în forme diferite, printre care cristalul de stâncă, ametistul și cuarțul roz, iar fiecare variantă are propriile sale proprietăți simbolice și energetice.

În homeopatie, cuarțul este utilizat în mod tradițional pentru a susține starea generală de bine. Se consideră că cuarțul poate ajuta la restabilirea echilibrului în organism și este adesea folosit în diferite diluții. Utilizarea se face de obicei pe baza simptomelor și a afecțiunilor individuale.

• Origine: prezență în scoarța terestră
• Utilizare tradițională în homeopatie
• Forme diferite cu proprietăți diferite